IMPRESII BUCUREŞTI....

Hmmm…de când nu am mai scris..nu stiu cu ce sa încep.Păi..faptul că am supravieţuit primului semestru cred că este un bun început. Facultatea nu este nici pe departe atât de
“periculoasă “ pe cât auzizem de prin vecini. De aici rezultă verificarea informaţiei din 3 surse. Stresiunea nu este atât de grea, excepţie face ultimul examen, la care trebuie să recunosc că mă gândesc adesea la renumita replică “sesiunea trece, studenţii rămân”.
Deşi nu am avut eu timp să explorez teritoriul,am avut ocazia să întâlnesc diverse specimene, care mai de care mai amuzante. De la oameni care fac pe copiloţii în autobuz şi vorbesc timp de 5 ore despre comunism şi cei 7 ani de acasă, la psihopaţi care m-au urmărit prin curtea Carefour, femei isterice care îşi luau aşa numitul “ căţeluş” de companie, adică un adevărat cal ,în RATB şi “gâdilea” diverşi călători, la vânzători de ziare, care m-au invitat la cafea, vecini de palier, alias flocoşenii (cine ştie cunoaşte), profesori ciudaţi, de care are toată lumea parte, secretare ţâfnoase, care îţi dau cupoanele de călatorie în ultima săptămână a semestrului şi nu în ultimul rând, operatori de la televiziune, misogini şi certaţi cu viaţa.
Acum o să dezvolt puţin cele amintite mai sus. Specimenului care ne-a terorizat în timp ce mergeam la Bucureşti nu am putut rezista să nu îi dau o replică, şi anume faptul că nu pot avea toţi copiii cei 7 ani de acasă, pentru că mulţi au fost duşi la şcoală de la 6 sau 8 ani, aşa că au cei 6 sau cei 8 ani. În privinţa operatorului, o să încep prin faptul că oamenii care lucrează în TVR sunt oameni ok, cel puţin cei pe care am avut eu ocazia să îi cunosc. O prietenă din anul 2, de la aceeaşi facultate lucrează în TVR de câţiva ani, şi m-a chemat la câteva emisiuni, pentru că i-am spus că sunt oarecum interesată de acest domeniu şi eram foarte curioasă sa văd cum este într-un studio, cum se filmează şi ce se ascunde în spatele televizorului. Am participat la 2 dezbateri în cadrul acelei emisiuni şi în ciuda faptului că a fost destul de obositor, a fost o experienţă plăcută.
La câteva zile dupa asta, prietena mea m-a chemat la o filmare, un clip în care eu trebuia să o îmbrăţiţez pe ea şi să îi arăt cât de mult mă bucur că o vad. Numai că, în drum spre locul în care avea loc scenariul respectiv, am mers cu maşina TVR, în care am avut ocazia să văd cum gândeşte omul din spatele camerei de filmat. Acesta jignea femeile de la volan, ceea ce mi s-a părut foarte urât. Deşi sunt un şofer dezastru, nu sunt de acord cu teorema acestuia, că toate femeile sunt un dezastru la volan. Există bărbaţi care conduc mult mai rău decât multe femei.. Nu m-am putut abţine şi am comentat, bineînţeles. Rău am făcut, pentru că asta nu a mai tăcut până am ajuns la destinaţie.Tipul de langă mine comunica cu mine prin intermediul telefonului.Îmi scria pe telefon că nu trebuia sa zic nimic, că fiinţa asta aşa este. După ce a încercat el să mai îndrepte situaţia , circul acela de om, a început să vorbească de maşină, ca de o formă umanoidă…maşina toarce, spiritual maşinii..etc. Abia ne abţineam să nu izbucnim în râs. După ce am coborât, am putut să ne dezlănţuim în voie…mai ales, după ce i-am povestit şi prietenei noastre.Acestea au fost doar câteva din fenomenele care mi s-au întipărit profund în memorie. Experienţele plăcute sunt undeva ascunse în “negura întunericului”, pentru a fi mai preţioase later.Va urma…


"Zece" - Florin Chilian
Asculta mai multe audio Muzica »