Cluj...

Iata ca am revenit again pe plaiurile blogului....

De data aceasta, cu intamplari din Cluj, caci am avut oportunitatea sa ajung pe la ardeleni. Intamplari placute si amuzante, ce-i drept, in special in ceea ce ma priveste pe mine.

Dupa ce am mers 9 ore cu trenul in compania celor 3 muschetari ( Oana, Dyna si Mihai) , am constatat ca in Cluj este ceva gen Polul Nord, ca si la mine acasa, de altfel.

Ratuc-ul este mai zgomotos si mai uratel ca Ratb-ul din Bucuresti, insa diferenta consta in faptul ca toata lumea composteza biletele aici.

Fiecare dintre noi avea un scop aici. Dyna, sa-si revada prietenii, Mihai, meciul Cfr Cluj-RAPID, iar eu cu Oana, sa cunoastem o parte din Ardeal, si, daca tot s-a ivit ocazia, sa mergem la meci, care ne ajuta la niste teme pentru facultate.

Prietenii Dynei s-au dovedit niste dragutzi, ne-au aratat imprejurimile, s-au plimbat cu noi, desi afara era ff frig. Tin sa precizez ca oameni mai calmi ca in Cluj NU am intalnit!

Prima data, am mers la Casa Vikingilor, in campusul studentesc, un campus in care am avut impresia ca sunt la Manastirea Sihastria.

Infiorator noaptea!

Desi mi-au placut foarte mult micii la metru de acolo ( si nu era necesar sa ma trezeasca Mi-hai la 2 noaptea cu intrebari despre cat de buni erau micii), Dyna a facut o faza blonda ( despre care ne interzice sa vorbim) si nu ne-am mai putut intoarce.

Am vizitat muzeul Farmacia, unde am aflat ca bilele anale ale castorului si inca o chestie de la ceva( nu am retinut numele), erau folosite in Antichitate pentru a trata depresia si isteria.

Ghidul era ciudat rau, mai avea putin si ne dadea afara, pentru ca se apropia ora inchiderii. Oricum, interesant muzeu. Dupa asta, ne-am dus la o catedrala catolica, unde se tinea o slujba si am reusit sa facem si poze, fara sa ne dea nimeni afara.

Clujul este un oras foarte curat, asta se putea vedea si la Universitatea Babes Bolyai. ( ms Florin)

Nimic nu se poate compara cu fazele blonde de la meci. Inghetata fiind, ne-am dus la meci, asa cum ne-o fost vorba. Numai ca, o inceput sa ninga si sa ne ninga. Cum nu aveam nimic pe cap ( sau in cap), niste ardeleni ne-au oferit niste ziare. Eu am pus unul din ele pe cap, in forma de palarie. Amuzant este ca s-a udat si s-a rupt la jumatate, iar imaginea era demna de Camera de Ras.

Anyway, acestora din urma li s-a facut mila si ne-a oferit o umbrela destul de mare!

Ochelarii de vedere nu ii aveam la mine, asa ca nu vedeam mare lucru la distanta. Dupa trei oportunitati ale Clujului, care erau in partea cealalta a stadionului, am crezut ca au dat gol si l-am intrebat pe Mihai. Bineinteles ca erau pe jos de ras, rezultatul final fiind 0-0….hio, hio, hio!!!

Injuraturile clujenilor sunt cele mai inofensive pe care le-am auzit vreodata…ceva gen „ Pereira, mira-m-as de cine te-o adus!” sau „No bine, porcule” !

Aaaaaa…si am stat in tribuna cu Cfr Cluj, desi Mihai era rapidist convins! Vorba Dynei- tradatorul!

Am mers si la bowling…cu o bila mai mare decat mine, am reusit sa nu ies pe ultimul loc..Not funny! Ma simteam ca motanul incaltat, cu chestiile acelea f mari in picioare, dar a fost o experienta foarte tare.

Inainte de plecare, am urcat la Cetatuia, un loc superb, de unde se vede tot orasul! Chiar a meritat sa parcurgem un numar semnificant de scari pentru a ne bucura de o asemena priveliste.

In ciuda faptului ca era sa intru in hipotermie, am reusit perfomanta de a merge pe jos in cateva zile, cat nu am mers tot anul..

La intoarcere, am fost doar 3. Dupa o alta faza blonda, in care nu am verificat numarul legitimatiilor de pe bilete, si am luat biletul Dynei, a venit nasul si ne-a speriat!

Mihai cu Oana au dormit in alt compartiment, eu am ramas in cel cu bagaje, iar timp de cinci ore am vorbit cu un student la medicina, care era marocan. Foarte inteligent si dragut baiatul! Am ramas placut surprinsa ca am reusit sa conversez in engleza atata timp cu acesta si sa aflu multe lucruri despre traditiile lor!

Restul amanuntelor nu mi le mai amintesc,si daca mi le-as aminti, probabil as plictisi auditoriul.

See you soon!

cascada - another you
Asculta mai multe audio Muzica »

IMPRESII BUCUREŞTI....

Hmmm…de când nu am mai scris..nu stiu cu ce sa încep.Păi..faptul că am supravieţuit primului semestru cred că este un bun început. Facultatea nu este nici pe departe atât de
“periculoasă “ pe cât auzizem de prin vecini. De aici rezultă verificarea informaţiei din 3 surse. Stresiunea nu este atât de grea, excepţie face ultimul examen, la care trebuie să recunosc că mă gândesc adesea la renumita replică “sesiunea trece, studenţii rămân”.
Deşi nu am avut eu timp să explorez teritoriul,am avut ocazia să întâlnesc diverse specimene, care mai de care mai amuzante. De la oameni care fac pe copiloţii în autobuz şi vorbesc timp de 5 ore despre comunism şi cei 7 ani de acasă, la psihopaţi care m-au urmărit prin curtea Carefour, femei isterice care îşi luau aşa numitul “ căţeluş” de companie, adică un adevărat cal ,în RATB şi “gâdilea” diverşi călători, la vânzători de ziare, care m-au invitat la cafea, vecini de palier, alias flocoşenii (cine ştie cunoaşte), profesori ciudaţi, de care are toată lumea parte, secretare ţâfnoase, care îţi dau cupoanele de călatorie în ultima săptămână a semestrului şi nu în ultimul rând, operatori de la televiziune, misogini şi certaţi cu viaţa.
Acum o să dezvolt puţin cele amintite mai sus. Specimenului care ne-a terorizat în timp ce mergeam la Bucureşti nu am putut rezista să nu îi dau o replică, şi anume faptul că nu pot avea toţi copiii cei 7 ani de acasă, pentru că mulţi au fost duşi la şcoală de la 6 sau 8 ani, aşa că au cei 6 sau cei 8 ani. În privinţa operatorului, o să încep prin faptul că oamenii care lucrează în TVR sunt oameni ok, cel puţin cei pe care am avut eu ocazia să îi cunosc. O prietenă din anul 2, de la aceeaşi facultate lucrează în TVR de câţiva ani, şi m-a chemat la câteva emisiuni, pentru că i-am spus că sunt oarecum interesată de acest domeniu şi eram foarte curioasă sa văd cum este într-un studio, cum se filmează şi ce se ascunde în spatele televizorului. Am participat la 2 dezbateri în cadrul acelei emisiuni şi în ciuda faptului că a fost destul de obositor, a fost o experienţă plăcută.
La câteva zile dupa asta, prietena mea m-a chemat la o filmare, un clip în care eu trebuia să o îmbrăţiţez pe ea şi să îi arăt cât de mult mă bucur că o vad. Numai că, în drum spre locul în care avea loc scenariul respectiv, am mers cu maşina TVR, în care am avut ocazia să văd cum gândeşte omul din spatele camerei de filmat. Acesta jignea femeile de la volan, ceea ce mi s-a părut foarte urât. Deşi sunt un şofer dezastru, nu sunt de acord cu teorema acestuia, că toate femeile sunt un dezastru la volan. Există bărbaţi care conduc mult mai rău decât multe femei.. Nu m-am putut abţine şi am comentat, bineînţeles. Rău am făcut, pentru că asta nu a mai tăcut până am ajuns la destinaţie.Tipul de langă mine comunica cu mine prin intermediul telefonului.Îmi scria pe telefon că nu trebuia sa zic nimic, că fiinţa asta aşa este. După ce a încercat el să mai îndrepte situaţia , circul acela de om, a început să vorbească de maşină, ca de o formă umanoidă…maşina toarce, spiritual maşinii..etc. Abia ne abţineam să nu izbucnim în râs. După ce am coborât, am putut să ne dezlănţuim în voie…mai ales, după ce i-am povestit şi prietenei noastre.Acestea au fost doar câteva din fenomenele care mi s-au întipărit profund în memorie. Experienţele plăcute sunt undeva ascunse în “negura întunericului”, pentru a fi mai preţioase later.Va urma…


"Zece" - Florin Chilian
Asculta mai multe audio Muzica »

Lansare de carte... fara carte..

O lansare de carte este genială fără carte!
Păi uite aşa.Ieri, la curs la ITC, domnul Petcu ne-a spus: „Derbedeilor, mâine venţi la Romexpo, la o lansare de carte, pentru că a început târgul Gaudeamus! Cum se putea să lipsesc, mai ales ca la TR ne-a spus profesoara să facem un articol despre o lansare importantă în zilele în care ţine târgul.
Şi cum pe mine m-a doborat o tuse puternică, de răsună amfiteatrul la cursuri şi trebuia sa ajung acasă în week-end, am ales sa fac eu articolul pe baza acestei lansări.
„Norocul” părea să surâdă încă de la început, pentru că nu reuşeam să ajung.Era necesar sa ocolesc, ca de obicei. Ajung la locul faptei, mă învârt pe la Polirom, încântată de existenţa mea pe acest pămant, pentru că am reuşit să cumpar două dintre cărţile pentru examen şi într-un final mă întâlnesc cu proful de ITC, care mă îndrumă către Curtea Veche, unde are loc evenimentul. Aştept nerăbdătoare, până când, o voce piţigăiată imi sparge timpanele cu ceva foarte interesant : ”AM ŞI MICROFON..”Era editor…După probe de microfon..2-10, 2-10..spune că de fapt această lansare este a unei coperţi..cartea nu a putut ajunge din motive lesene de înţeles..probleme cu transportul..probleme care durează în jur de 4-5 zile…De ce credeţi, oameni buni că Mircea Badea se agită ca un Pepsi, când bate cu pumnul în masă şi spune ca trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul? Pentru simplul fapt că are dreptate! Multimea asta de oameni care a pregătit lansarea cărţii ştiau că o vor avea de o lună, dar transportul nu l-au putut organiza.Of of of.. Şi după atâta tam tam aflu şi eu, că acea carte se numeşte Jurnal de Cămin şi e realizată, în genere, de studenţi, care şi-au împărtăşit 30 de zile din viaţa de cămin.PAM PAM! Nu mai vorbesc de faptul că una din coordonatoare s-a simţit ofensată că editorii au scris sus..coordonatori..x si y..un bărbat şi o femeie..şi chipurile…au folosit genul masculin..nu feminin..te doare capul, frate..Dar acum mă cam doare pe mine, pentru că de 4 ore stau în faţa calcultaorul şi nu văd tastele, pentru ca s-a ars becul…aşa că..to be continued..


FLORIN CHILIAN
Asculta mai multe audio Muzica »

Discoteca..cimitir al tineretii...si nu numai..

Cand pasesc pentru prima data intr-un astfel de local..acum vorbesc de discotecile pe care le-am explorat..ma intampina un miros de fum inecacios, greu de respirat si un zgomot asurzitor care imi sparge timpanul.Nu apuc sa inaintez prea mult caci iau contact cu o pustoaica ce nu are mai mult de 16 ani.Varsta nu o impedica insa se se rupa in figuri pe o manea renumita precum Portugalia.Cu o fustita de doar o palma, de culoare alba, care se mai si ridica putin, cu un machiaj atat de strident incat i se lipesc genele de la stratul de rimel, cu o bluzita decoltata, pe deasupra careia atarna niste margele portocalii si cu un piercing in spranceana dreapta, domnisoara din fata mea atrage privirile baietilor din jurul ei..

Si ca sa fie si mai trendy, aceasta tine intr-o mana o sticla de bere si in celalta o tigara de marca..Asa se poarta in 2008..imi zic eu ...si imi continui calatoria, impiedicandu-ma bineinteles de sticlele de bere, care rasturnate pe jos, care aproape intregi la picoarele baietilor.Caci tocmai am mai descoperit o moda..sa pui lada cu bere..sau pentru cei care nu au posibilitatea ..cateva sticle..in jurul carora te destrabalezi..inovatie si stil..In loc sa evoluam..involuam...

Si ca sa ramanem cu amintiri din ''paradis'', guma de mestecat care s-a lipit de talpa incaltamintelor este de nelipsit, sa nu mai vorbesc de cazurile ''fericite'' in care se si rup, din cauza cioburilor peste care esti nevoit sa calci.

Nici nu apuc sa scap de acolo pentru ca un tanar imi ofera un spectacol de-a dreptul penibil si amuzant.In incercarea de a-si flata iubita danseaza frenetic , incat tot se strang in jurul sau, insa isi incheie numarul printr-un spagat nu tocmai placut pentru el..Cata prostie..

Ca poza finala..admir cazatura unui domn...in jur de 40 de ani, probabil pedepsit de sotie caci a abandonat-o si a fugit la discoteca in loc sa stea cu ea si cu copii acasa..Cand o iei pe aratura e normal sa nu-ti mai poti mentine echilibrul..

Oare mereu a fost asa? O discoteca populata de pustoaice care nu au nici buletin..tineri dependenti de alcool si barbati insurati care-si abndoneaza familiile acasa pentru a da iama la discoteca sa-si faca de cap?Ar mai fi multe de spus..ma rezum insa la cele surprinse mai sus..PS:multumesc pentru poza furnizata lui CATALIN..se stie

Every time we touch
Vezi mai multe video Diverse »

LA POL OPUS..

Incercam sa nu ramanem indiferenti la atrocitatile care ne inconjoara, insa de cele mai multe ori nu avem de ales.Este evident faptul ca, in genere, imaginile promovate apartin categoriei oamenilor bogati pentru ca cealalta categorie este considerata insignifianta.Eu am ales sa scot la lumina cealalta categorie.

Diferenta este impresionanta....imaginile de mai sus spun totul...

Vulpita si Samburica, caci asa sunt alintati cei doi, reprezinta doua dintre persoanele la care fac referire.

In timp ce ''altii'' nu stiu cum sa mai schimbe designul ''casutei'' lor, acesti oameni nu au parte de niciun moment de liniste.

Vulpita locuieste intr-o casa in care stropiii de ploaie au de mult prioritate in dormitor, si vorbesc de dormitor pentru ca o singura camera exista in acea ''viluta'' si aceea este ocupata de sotia acestuia, imobilizata la pat de cativa ani buni.Acesta munceste zi si noapte pentru a-i satisface capriciile, pentru ca este o persoana foarte irascibila si rautacioasa.Focul, spune Vulpita il face la 48h cand este frig, deoarece are hornul foarte vechi si scoate fum.Casa este foarte darapanata, iar conditiile sunt atat de mizere incat altii nici animalele nu le-ar tine acolo...Totusi traiesc..iar ce ma surprinde cel mai mult este faptul ca el este multumit de viata care o duce si spune ca nu are nevoie de nimic daca este sanatos si poate munci sa-si intretina casa.Dar oare cat o sa mai reziste?

Oricum nimanui nu-i pasa..Atata timp cat pot sa-l exploateze la munca, bogatasii sunt cei mai fericiti..

Samburica, o batranica ajunsa la capatul puterilor, care pleaca la magazin si uita pentru ce, cand ajunge acolo, nu are niciun sprijin...doar profitori care ii cheltuie minuscula pensie pentru un carucior de lemne sau diverse servicii.Desi alunecarile de teren nu aduc fericirea, in cazul acesteia fac o exceptie.A reprezentat momentul prielnic pentru a-i construi o o noua casa.O casa in care locuieste cu cainii pe care ii aduna dupa strada.. A refuzat amenajarea unei bai pentru ca ea nu se spala....mirosul de funingine pe care il emana deseori pur si simplu te doboara...

Si acestea sunt doar cateva exemple..altele sunt mult mai socante..

beatles - let it be
Asculta mai multe audio Muzica »

Drumul catre...FJSC

Totul a inceput printr-o simpla joaca...Auzisem de facultatea de jurnalism si stiintele comunicarii de cativa ani si mi se parea cea mai buna oportunitate de a studia aici.Cu atat mai mult cu cat o amica de-a mea avea un fost coleg student la FJSC, care era de-a dreptul incantat.Am facut rost de id-ul lui de messenger pentru a-l intreba cat mai multe,deoarece era cel mai in masura sa-mi spuna.

Am fost dezamagita, pentru ca nu a vrut sa-mi dea nici macar un sfat, dar am contiunat sa ma interesez pana cand am descoperit sectiunea de meditatii gratuite de pe forum.M-am inscris in cont si am inceput sa citesc texte...mi se parea greu ce-i drept..poate mult prea greu..pentru ca moderatorii, studenti dealtfel la aceasta facultate pareau niste adevarate fiare cand corectau.

Stabilisem sa intru pe acest forum doar in week-end si seara.Timpul nu-mi permitea mai mult pentru ca invatam si pentru bacalaureat.Exigenta lui Mihai,Dynei si Oanei m-a determinat sa vorbesc cu unul dintre ei pentru a-mi da mai multe detalii.Mihai..o adevarata fiara pe forum, s-a dovedit a fi cea mai amabila persoana pe care am cunoscut-o si fara nicio obligatie, m-a ajutat mai mult decat m-as fi asteptat vreodata.Am prins curaj sa scriu si eu texte..dar i le trimiteam lui sa mi le corecteze..erau mult prea slabe sa le public pe forum...Si...m-a convins sa merg mai departe..pentru ca..spunea el..exista materie bruta,dar era neslefuita.I-am spus atunci, ca daca voi intra aici va fi doar datorita lui.Si asa a fost..Am continuat treptat cu texte pana am publicat si eu si chiar comentam textele celorlati, pana cand am fost invitata sa ma intalnesc cu caravana FJSC in judetul meu.Am avut de parcurs 70 km,dar satisfactia acestei intalniri a meritat tot efortul.Simteam ca fac parte din lumea lor, mai ales cand am vazut ce persoane deosebite sunt cu totii.Prezentarea facultatii m-a facut sa ma ambitionez si mai tare.Desi aveam mult de invatat si nu mai aveam timp sa scriu niciun text citeam celelalte texte,observatii...Timpul a trecut mult prea repede, am trecut de infricosatorul BAC si dupa o scurta pauza de activat am revenit pe forum, apropiindu-ma tot mai mult de ceilalti candidati.
Acest experiment social online,dupa cum afirma domnul Hari Popescu, administratorul forumului, ne-a facut sa ne intalnim cu totii in parcul Herastrau,cu o zi inaintea examenului.O intalnire reusita in care am iesit din anonimat.Studenti,profesori,candidati..m-au facut sa ma simt ca acasa si mi-au devenit mai apropiati decat as fi crezut.Chiar daca pierdeam acest tren, nu as fi regretat nicio clipa pentru ca am castigat niste prieteni.

Sunt foarte incantata ca fac parte din colectivul FJSC si imi doresc sa demonstrez in continuare ca pot mai mult si ca nu voi dezamagi pe nimeni.

Inchei pentru a multumi in primul rand initiatorului meu,Mihai si nu in ultimul rand tuturor celor de pe forum.



ani de liceu
Asculta mai multe audio Muzica »

15 SEPTEMBRIE...O ZI CU VALOARE INCOMENSURABILA..

Aceasta zi poate insemna apusul pentru cei care timp de 12 ani , sau chiar mai mult, au pasit in prima zi de scoala si rasaritul pentru cei care vor pasi de acum inainte..Este o realitate faptul ca timpul trece, iar noi, comparativ cu EL suntem doar niste clipe suspendate.

Desi nu sunt superstitioasa, tind sa cred ca acei oameni de stiinta care au tot impanzit presa au pana la urma dreptate.Acestia au precizat ca in loc de 24 de ore, ziua are acum 16 ore.

Se stie ca atunci cand ai parte de un lucru valoros nu sti sa-l apreciezi, iar dupa ce il pierzi iti dai seama cat de mult a contat...

Ma apuca nsotalgia cand stiu ca nu mai fac parte din acest colectiv, in ciuda faptului ca pana acum, ziua de 15 septembrie nu insemna decat o reintalnire cu colegii,cheltuirea banilor ..cunoasterea unor chipuri noi...Mi se parea ceva monoton...

Cu toate acestea, scoala a fost si va fi mereu o continua aventura, un drum catre maturizare.O aventura in care incerci sa afli ce vrei de la viata, in care inveti sa lucrezi intr-un colectiv, sa lupti pentru a razbate, pentru a obtine ceea ce iti doresti.

Si parafrazand-o pe fosta mea profesoara de engleza din liceu..."Daca e cineva in lumea asta care poate face ceva, atunci si eu pot" am ajuns sa cred ca pot reusi.Intr-adevar...intotdeauna exista piedici, insa odata cu intrarea la FJSC mi-am dat seama ca orice piedica poate fi inlaturata.

Cu regretul ca ziua de 15 septembrie nu va ramane decat o amintire, intampin noul an cu certitudinea ca FJSC este tot ce imi doresc.



Beatles - Yesterday
Vezi mai multe video din Muzica »